Ce-ar fi dacă, aşa cum se blochează serverele comercianților de prea multe accesări, să dispară (fie şi numai o zi pe an) toată suferința din lume pentru că am dat cu toții năvală să facem binele? Să ajutăm un copil fără părinți, un bătrân singur, un suflet lipsit de hrană, de adăpost, dar, mai presus de toate, de iubire… fie el, sufletul ăsta, de om sau animal: singur, speriat, bătut, umilit, neajutorat… Să ajutăm cu oricât şi cu orice, fără să ne punem problema că grandioasa noastră mărinimie nu schimbă dintr-odată fața întregului univers… să ajutăm un coleg de serviciu copleşit de prea multe taskuri (chiar dacă nici noi nu ne prelungim prea mult pauza de cafea), să avem răbdare cu altul care nu se pricepe aşa de bine ca noi, atotştiutorii, la complexele îndatoriri din office (care, vezi Doamne, neîndeplinite după mintea noastră, atrag după sine sfârşitul lumii!)… lucruri mărunte în ochii celui care le dăruieşte, dar atât de mari pentru sufletul celui care le primeşte…
Să ne oprim un pic din fuga nebună după shopping şi reduceri şi să-l privim în ochi pe cel care are nevoie de ajutorul nostru (şi care nu e obligatoriu la fel de evident precum cerşetorul de colțul străzii)… A privi, a asculta, a ajuta, a da timpul, răbdarea, compasiunea, confortul şi liniştea noastră, nu doar numerar din portofel: ce ziceți de un aşa Black Friday? În loc de buluceală la shopping, how about o audiență la Cristos (cum numeşte Fer. Vladimir Ghika facerea binelui)…
Maica Tereza de Calcutta: “Nu suntem chemați să facem fapte extraordinare, ci fapte mici, cu multă iubire”. Ce fapta mică-mică vrei să faci azi din iubire?
