De o vreme încoace, pe 31 decembrie fac două liste: lista lungă “mulţumesc” şi lista scurtă (din doar cuvintele astea două) “iată-mă”.
Pe prima trec toate momentele pentru care am a-i mulţumi Prietenului Isus în anul care se sfârșește. Nu chestii generale (cum ar fi ce frumos străluceşte azi soarele), ci clipe în care El s-a lăsat nu doar căutat, ci şi găsit în mine, în ceilalţi pe care i-am întâlnit pe cale, în calea însăşi. Felul în care i-am pipăit prezenţa delicată în vreo Adoraţie. Vorbe din evangheliile zilei care mi-au răspuns sau mi-au îndreptat întrebările strâmbe. Prilejuri pe care el mi le-a creat pentru a răspunde Prieteniei lui. Bucurii şi dureri în care a locuit El. Sărăcii, dezertări, întunecuri pe care nu le-am lăsat vizitate de El. Le privesc pe toate cu ochii Lui, adică cu tot dragul şi cu toată îngăduinţa. “Mulţumesc”.
Pe lista a doua, de obicei, treceam “propunerile” mele pentru anul care urmează. Să mă fac mai bună, mai deşteaptă, mai sfântă, mai ştiu eu cum. Plus niscai liniuţe despre cum să fac asta concret: mai multă rugăciune, mai multă lectură, mai multă slujire. Până când m-a atins cum şi unde trebuie un verset din Ioan: “Fără mine nu puteţi face nimic” (In15,5). Textul ăsta m-a vindecat de o parte de heirupismele mele din acţiune şi din rugăciune. Am început să-l las pe El, Mântuitorul lumii, să mă mântuiască și pe mine. Fără propuneri, fără aşteptări, fără soluţii magice, fără vreun smart input din partea mea. “Iată-mă”.
Între “mulțumesc” și “iată-mă” sunt mereu uitări, stângăcii, împiedicări. Propuneri mascate în intenții, proiecte, păreri. Ispite nesfârșite de a mă lua la trântă cu El pe viața mea.
Dar am observat o relație aproape matematică între lista lungă și lista scurtă: cu cât “mulțumesc”-ul e mai lung (adică mai detaliat, mai al meu), cu atât “iată-mă”-ul e mai simplu (adică mai puțin din cap și mai mult din inimă).
Acum încerc să-l las pe El să lucreze în tihnă și-n taină la aprofundarea formulei în mine. Ca să pot spune “iată-mă” cu mai multă abandonare și “mulțumesc” cu mai multă generozitate.
Articol publicat în revista online „Cu timp și fără timp”, ianuarie 2019 (tema numărului: „Punct şi de la capăt: cum încep şi cum termin ceva în viaţa mea”)