Sezon de nunți. Unele la biserică. Dar chiar și acolo, nu toate creștine. Nu cumva de multe ori alegem să facem nuntă mai mult pe pământ decât în Cer, chiar dacă avem și un preot în poză?
Facem nuntă în Cer, adică unire a două suflete pe viață înaintea lui Dumnezeu, a îngerilor și a sfinților, când:
- înaintea lansării sau acceptării unei cereri în căsătorie am făcut discernământ vocațional corect și atent, pentru a vedea că voia lui Dumnezeu e să-i slujim Lui în căsătorie, nu în viața consacrată – adică îl întrebăm, politicos, și pe El ce gânduri are cu noi pe lumea asta, fiindcă ideile și gândurile noastre le știm prea bine;
- avem credința că, ajutați de harul lui Dumnezeu, vom lucra la mântuirea noastră slujindu-ne partenerul de viață, nu căutând să fim slujiți de el, dăruind iubire mai mult decât primind, jertfindu-ne mai mult decât desfătându-ne, exersându-ne constant virtuțile fără de care nu poate supraviețui nicio relație: răbdarea, înțelegerea, caritatea, bunăvoința;
- invitatul de cinste al ospățului nostru de nuntă e Isus și principalele „feluri” din meniul petrecerii (și pentru miri și pentru nuntași) sunt nu antreurile, fripturile, tortul și băutura, ci Spovada și Euharistia, ca „pâine de toate zilele” pentru o familie care caută să urmeze pașii Sfintei Familii.
Facem nuntă pe pământ, de ochii lumii, ai Facebook-ului și ai fasoanelor (pardon, fashion-ului), dacă:
- ne irosim în sute de ore de planificare a localului, formației, catering-ului, în zeci de probe de rochii și costume, în programări la coafor, machiaj și manichiură, ca să dăm bine, să ne afișăm banii și gusturile, să avem ștaif, să moară de invidie vecinii și rudele de la țară;
- ne alegem nașii după portofel, biserica după clădire și preotul după cât e de fotogenic: totul face parte dintr-un scenariu atât de bine orchestrat încât n-ar fi deplasat nici să intervenim oleacă și asupra „textului” Liturghiei, ca să nu se plictisească invitații (la teatru, nu la sacrament);
- funcționăm pe bază de obligații (trebuie să vii la nunta mea, că și eu am fost la a ta), nu de împărtășire a bucuriei, punând pe primul loc bugetul, calculul, bătutul obrazului și uitând de comuniune, de prietenie, de susținere, de iubire.
Bonus! Invită-l pe Isus la nuntă, dă-i locul din capul mesei! El te-ar putea invita, într-o zi, la ospățul de nuntă din Cer, unde singurul veșmânt care se cere e o inimă atentă la El.
„Căsătoria este un sacrament care se reînnoiește în fiecare zi” (Fer. Vladimir Ghika).
Articol publicat în revista „Actualitatea creștină”, septembrie 2018